Aparate foto

joi, 25 februarie 2010

Învăţaţi să alegeţi ce vi se potriveşte mai bine

Sau, cum spune englezul...''what best suits you''. Voi reveni altădată cu o nouă discuţie despre perspectiva venirii sfârşitului lumii, dar astăzi, am decis să mă opresc asupra unui subiect de importanţă majoră pentru orice elev: alegerea profesiei.
De mică mi-au plăcut cel mai mult materiile de uman, unde de altfel, mă făceam şi remarcată ( compuneri, poezii, participarea la olimpiade de română, engleză etc.) Am vrut să aleg profilul uman, dar pe ultima sută de metri m-am răzgândit în favoarea celui real. Note mari aveam la toate materiile, dar eu voiam să excelez la cele care mi-au plăcut întotdeauna.
Avalanşa de sfaturi pe care le-am primit, după cum am mai spus, m-au făcut să înclin balanţa în favoarea profilului real: ''Ai mai multe posibilităţi la facultate etc.'' Nu pot să spun că regret ce am făcut, pentru că această alegere m-a ajutat să am o gândire mult mai logică, să privesc lucrurile mult mai REALIST.
Deşi nu am mai avut la fel de mult timp pentru materiile care mă interesau pe mine, am continuat să mă refugiez în ARTĂ, ori de câte ori găseam răgaz să o fac.
Cu toate acestea, decizia mea de a continua în acest domeniu, departe de şiruri, funcţii, şi determinanţi este acum, mai sigură ca niciodată! Pentru că, drept vorbind, nu mă văd lucrând toată viaţa cu ochii într-un monitor colorat şi plin de numere. Traseul meu e altul, iar eu l-am ales demult!
În concluzie, ceea ce vreau să spun este că voi toţi, elevi care citiţi acest post, să învăţaţi, să învăţaţi tot ce puteţi, pentru a şti exact ce vreţi să alegeţi mai departe. Acaparaţi toate domeniile, interesaţi-vă, studiaţi, iar astfel, veţi şti cu siguranţă ce drum să urmaţi.
Acestea fiind spuse, mult succes în alegerea profesiei ideale!

duminică, 21 februarie 2010

Sfârşitul lumii

Pe tema sfârşitului lumii, sau a apocalipsei, s-au discutat multe...dar nu au fost mulţi cei care au pus cu adevărat punctul pe ''i''. Şi nu, nu vorbesc despre prea-cunoscuta ipoteză ''2012'', ci strict despre ce se spune în Biblie despre acest lucru.
''Nici îngerii din cer nu ştiu'' când va fi ziua, aşa că să nu ne mai frământăm pentru toate aberaţiile care apar zilnic, la orice moment, al cărui unic scop este manipularea populaţiei.
Eu vă dau un sfat sincer, şi cel mai potrivit: Citiţi Biblia! Citiţi-o de la cap la coadă, şi nu pe sărite! Nu luaţi de bun nici ce veţi afla de la mine, nici ce veţi afla din alte părţi! Acolo este adevărul, acolo trebuie să îl căutaţi!
Desigur, şi eu am avut multe dubii, şi mi-am pus multe întrebări legate de acest subiect.
În clasa a 6-a, când am aflat pentru prima oară de la profesoara de religie despre semnele venirii apocalisei, am rămas, într-un fel, terifiată, într-altul fascinată, şi într-altul liniştită pentru că aveam convingerea că ce a spus ea se va întâmpla peste mult, mult timp!
Nu voi ţine acum niciun discurs despre cipuri, numere ''ciudate'', GRIPE INVENTATE, sau multe altele despre care deja ştiţi şi voi destul de multe.
Am să mă opresc, aşadar, asupra unui singur aspect, un pic mai sensibil decât toate celelate: schimbarea în rău a oamenilor! Poate cei mai mulţi dintre voi, din cauza atâtor treburi şi probleme de zi cu zi, nu reuşiţi să mai studiaţi un pic mentalitatea oamenilor, şi felul în care se transformă ea. Oamenii sunt răi, din ce în ce mai răi! Ne mulţumim din ce în ce mai puţin cu ceea ce avem! Nu contează că acum avem la dispoziţie aproape orice, şi oricând, pentru că tot nu e de ajuns. Nu ne mai ajunge o singură maşină cu care să ne putem face treaba la servici, şi cu care să putem călători când e nevoie. Trebuie să fie mai multe, eventual dintre cele de ultimă oră!
Ne-am pierdut încet, încet, valorile spirituale, şi suntem din ce în ce mai materialişti. Nu mai cunoaştem cuvântul ''modestie'', acum considerăm că ''a fi modest''=''a fi prost''.
Nu mai mergem la biserică, numai ştim să deosebim cu adevărat binele de rău, şi ne lăsăm influenţaţi şi manipulaţi de tot ceea ce vedem şi auzim prin intermediul mass-mediei.
Iar cei care încă mai fac lucrurile cum trebuie, sunt, din păcate, din ce în ce mai puţini, şi, în cele mai fericite cazuri, reuşesc, până la final, să nu se ia şi ei după restul.
În toate acestea constă sfârşitul...de aici porneşte totul, de la răutatea din noi! De la dorinţa nepotolită, de la setea acută de a avea, de a stăpâni din ce în ce mai mult! Din cauza noastră suferă şi natura, din ce în ce mai mult! Din cauza indiferenţei noastre şi a RĂUTĂŢII din noi!
Şi nu, nu mă voi feri să pomenesc despre această RĂUTATE pe tot parcursul acestui post.
Suntem răi şi mândri, din ce în ce mai mândri, iar această mândrie prostească ne împiedică să mai vedem clar în jurul nostru, ne spală creierul...
Se spune, desigur, şi în Biblie despre această schimbare în rău a oamenilor, şi este văzută drept un alt semn al venirii apocalipsei. Aşa că, oameni buni, aflaţi că sfârşitul ni-l vom aduce noi singuri!
Nu am ţinut morţiş să pomenesc de prea multe ori despre dogmele religioase în acest articol, pentru că sunt convinsă că, cei mai mulţi dintre voi, la vederea unor menţiuni religioase, veţi închide din start pagina acestui blog. Am scris însă, despre lucruri clare, evidente, care se întâmplă în jurul nostru!
Terra a fost o planetă bogată, frumoasă, unică, cu multe resurse pentru toţi! Cu resurse care acum devin din ce în ce mai puţine! De ce? Răspunsul e simplu: din cauza noastră, care nu ne mai potolim de atâtea bogăţii. Suntem nebuni, suntem bolnavi după un trai de lux! Iar asta ne va aduce sfârşitul...

-AO

joi, 18 februarie 2010

Începutul

Începutul e greu...la fel şi cu acest blog. Sunt dăţi în care setea de a scrie ceva, de a spune ceva, nu mă lasă să mă focalizez asupra niciunui alt subiect. Am multe de spus...Foarte multe lucruri care, vă asigur că, într-un mod sau altul, ne preocupă pe noi toţi. Nu am să încep însă să vă obosesc de acum, pentru că deja e târziu şi mâine am şcoală. Un alt lucru pe care doresc să îl menţionez înainte să finalizez acest post este faptul că nu am crezut niciodată că voi ajunge să îmi creez un blog. Prefer clasicele metode de a transmite: poezii, poate şi un roman, un stilou, o foaie de hârtie...dar de, ''animalul social'' din mine a decis că, poate în aceste timpuri este mai uşor să te faci auzit prin această imensitate virtuală numită internet.