A început apocalipsa! Deschideţi-vă ochii şi sufletele cei care încă le mai aveţi!

Alfa şi Omega 

Trăim APOCALIPSA chiar acum! Nu e nicio fabulaţie, nicio nebunie sau vis urât. E o realitate cât se poate de tangibilă, iar cei care vor desconsidera acest articol sau îl vor socoti drept un produs al unei minţi să zicem zbuciumate sunt aceia care ori şi-au pierdut din limpezimea gândurilor, ori sunt pe cale să o facă.

Aceia dintre noi care, pe lângă căutarea unor explicaţii pur ştiinţifice îşi mai rezervă un loc şi pentru "alt gen de explicaţii", mai exact pentru acelea care ţin de o putere de înţelegere superioară oricărui raţionament, mai au încă, din punctul meu de vedere, o şansă. Acum nu aş putea spune cu certitudine ce fel de şansă...să zicem şansa la mântuire.

Încă de prin clasa a 6-a am simţit o oarecare fascinaţie pentru acest subiect controversat, şi încă de pe atunci am întrebat profesorii de religie ce spune Sfânta Scriptură despre Apocalipsă (de fapt acesta ni se părea tuturor cel mai fascinant subiect la orele de religie). Însă pe atunci totul părea, pe cât de sumbru şi fascinant în acelaşi timp, pe atât de îndepărtat. Astăzi am simţit că totul e mult mai aproape decât ne-am fi imaginat vreodată, ba mai mult, am siguranţa că Apocalipsa a început deja, şi orbi am fi dacă nu ne-am da seama, mai ales dacă am şi citit câte ceva despre asta.

Însă înainte de orice altă sursă sau declaraţie, trebuie să avem în vedere Sfânta Scriptură, sau Biblia cum e cunoscută mai bine, care în cartea Apocalipsei face referire la toate aceste dezastre care în prezente se întâmplă din ce în ce mai des. 

Acest semnal de alarmă asupra timpurilor tulburi pe care le trăim -şi care mă fac să cred că acele timpuri care mi se păreau atât de îndepărtate în clasa a 6-a sunt atât de aproape acum- am vrut să îl trag încă de pe acum o lună, când a început isteria asta cu câinii vagabonzi; şi asta pentru că atunci am cunoscut o cu totul altă faţă a poporului român. Atunci am descoperit că pe lângă corupţie şi egoism exagerat, majoritatea semenilor mei sunt orbiţi de o cruzime.... aş spune patologică. O cruzime care m-a înspăimântat şi m-a făcut să mă simt neputicioasă, o cruzime în faţa căreia pur şi simplu nu ai cum să reacţionezi...o cruzime care e întărâtată atât de instigări la violenţă, cât şi de vorbe calde şi contraargumente solide. Mai pe româneşte spus, unui criminal îi vei hrăni apucăturile sălbatice şi dacă îl îndemni la violenţă, şi dacă îi explici cu calm şi argumente că nu e bine ceea ce face. Pentru că aşa este el, criminal de la mama lui, "born to kill". Până nu demult, am crezut că aceste soiuri de indivizi sunt totuşi rarităţi pe care le putem sancţiona şi izola de restul umanităţii. Dar cum să izolezi o umanitate întreagă? Cum să îi mai sancţionezi pe aceşti oameni atunci când tu eşti clar în inferioritate numerică? Atunci nu mai rămâne decât să te aperi şi să lupţi cu dinţii pentru ceea ce consideri tu că este nobil. 

Atenţia lumii se va concentra pentru un timp asupra României

Aşa cum am menţionat anterior, de când cu căţeii, am început să caut mai multe informaţii şi mărturii despre Apocalipsă. Ceea ce m-a determinat să fac acest lucru, concomitent cu ce a urmat după moartea copilului mult mediatizat, a fost tocmai această separare imposibil de trecut cu vederea, între monştrii însetaţi de sânge şi cei în care mai sălăşluieşte încă un gram de conştiinţă. Mai exact spus, această separare între BINE şi RĂU, care nu am crezut că există decât în basmele din copilărie. Şi oricât aş fi vrut să cred că niciun om nu este pe deplin BUN sau pe deplin rău, acum cred că sunt oameni PE DEPLIN RĂI...dar nu şi oameni pe deplin buni, desigur.. Despre această separare se vorbeşte şi în Cartea Apocalipsei în permanenţă, mai ales în lupta dintre Hristos şi fiară, adică dintre BINE şi RĂU. Înspăimântător este, aşa cum am observat şi eu în ultimul timp, că vor fi mulţi cei care vor trece de partea răului, cu pretextul că luptă pentru bine (vz. cazul Ionut!!!):

Apocalipsa 20:8 "Şi va ieşi să amăgească neamurile, care sunt în cele patru unghiuri ale pământului, pe Gog si pe Magog, şi să le adune la razboi; iar numarul lor este ca nisipul mării."

Acum mai e ceva la care eu m-am gândit demult, să zicem un sentiment straniu care nu are niciun fundament raţional, dar pe care îl simt şi atât, din nu ştiu care motiv. Eu cred că atunci când va veni sfârşitul, România va ocupa un loc de seamă în lume, poate cel mai seamă. Mereu am crezut că prea neînsemnată PARE această ţară ortodoxă, greu încercată, ca să nu fie, la final, cea dintâi dintre toate. 

Şocul meu a venit atunci când, în timp, am citit că şi alţi oameni, ai căror cuvânt cântăresc de mii de ori mai mult decât al meu, au afirmat (sau mai bine spus au prezis) acest viitor României. Unul dintre ei este chiar Părintele Arsenie Boca, care în mărturiile sale despre Apocalipsă a spus că atunci când se va apropia sfârşitul, va fi un moment în care atenţia întregii lumi se va concentra pe evenimentele din România. Cine ar fi crezut asta în urmă cu aproape 70 de ani, când Părintele Arsenie Boca prezicea aceste lucruri? Cine ar fi crezut că România va ajunge, prin orice fel, în centrul atenţiei întregii lumi? Se pare că acele timpuri au sosit...presa de pe întreg mapamondul a difuzat imagini teribile cu necuvântătoarele măcelărite în România, întreaga lume s-a cutremurat şi ne-a condamnat pentru lipsa noastră de umanitate. 

La scurt timp după coşmarul sângeros, au urmat calamităţi fără precedent în România (inundaţii mai mari ca niciodată, zeci de cutremure care nu îşi au explicaţie ştiinţifică, vuiete...)..din ce în ce mai dese, şi din ce în ce mai multe. Cât despre atenţia lumii asupra României, amintesc şi acum, când am aflat că CERCERTĂTORII ROMÂNI, NEGĂSIND EXPLICAŢII ŞTIIŢIFICE ACESTUI FENOMEN FĂRĂ PRECEDENT, AU APELAT LA CERCETĂTORI STRĂINI! Este atât de clar, atât de evident ceea ce se întâmplă!! Este atât de evident că prin răutatea noastră precipităm venirea acestui sfârşit! 

Cutremurele anunţă a doua venire a Lui Iisus

În Biblie se fac multe referiri la cutremure, ca simbol al "începutului suferinţei":

Apocalipsa 6:12 "Şi m-am uitat când a deschis pecetea a şasea şi s-a facut cutremur mare, soarele s-a facut negru ca un sac de păr şi luna întreagă s-a facut ca sângele."

[va urma...]