Vals

Te-am visat cum mă iubeai într-un vals fără sfârşit.
Era mereu prima zi şi nu aveam nici temeri, nici gânduri apăsătoare.
Eram doar noi doi într-o lume ce semăna cu un infinit,
Şi-aveam la orice pas, alături, razele de Soare.

Am visat cum îmi cuprindeai mâinile într-ale tale,
Şi îmi sorbeai tot sufletul prin mii de sărutări,
Cădeam atunci plăpând în ale tale braţe, şi-a ta cale,
Spre care mă-ndreptam fără să-mi pese de urmări.

Mai ştii tu oare peste ce-am trecut cândva?
Când toate-n jur păleau în efemeritate...
Însă păstram cu-atâta uşurinţă-acolo, undeva,
Tăria unui vis ce-avea întâietate.

Mai crezi tu oare-n acel vals feeric,
Şi-n jurământul sfânt pe care l-am făcut?
O, Doamne! Cât aş vrea ca acel timp angelic,
Să ţi-l mai aminteşti măcar aşa, din când în când...

Te am alături, dar mi-e dor de tine,
Şi-ncerc să mă reconstruiesc din umbre, dar mi-e greu
Nu ştii cât îmi lipsesc acele nopţi senine,
Şi-acel prim vals, care va dăinui mereu!